Cand natura se da in spectacol – padurea de bambus Sagano din Kyoto, Japonia!

Da, in padurea de bambus Sagano de langa Kyoto, capitala imperiala a Japoniei pana pe la 1600, naturii ii place sa se dea in spectacol asa cum stie ea mai bine si mai frumos, un spectacol in care vezi, auzi, admiri, respiri prin copacii de bambus care urca spre cer cu toata splendoarea, supletea, finetea si flexibilitatea lor! 

Padurile de bambus sunt simboluri culturale in tari ca Japonia sau China. In China, bambusul este simbolul longevitatii, iar crengile lui sunt intalnite deseori in templele budiste. In multe regiuni din Japonia, padurile de bambus sunt dedicate altarelor si templelor, pentru ca se considera ca padurile de bambus indeparteaza spiritele rele.Nu mai vorbesc de lucrurile construite din bambus, incepand de la case si terminand cu haine si tot ce tine de o gospodarie. In Romania s-a impamantenit ideea ca bambusul este aducator de pace si energie pozitiva in casa, insa multi nu stiu cat de mult conteaza pentru acest lucru numarul de plante din  aranjamente (cateva poze cu bambusii mei si cateva informatii am scris aici).  Bambusul are propria sa intelepciune si poti invata de la el cum sa fii flexibil si cum sa te deschizi in interior pentru ca spiritul tau sa renasca. 

Cu aceste ganduri am purces la drum ca sa vad una dintre cele mai frumoase paduri de bambusi din lume localizata in Arashiyama, in apropriere de Kyoto, Japonia. Padurea de bambus Sagano este un spectacol pe care natura ni-l ofera cu multa generozitate. Daca poti evita cumva aglomeratia generata de cei care ajung aici, te poti bucura de liniste si de plimbsri lungi intr-un spatiu parca desprins din alta lume. 

Templul Pavilionului de Aur din Kyoto, Kinkaku-ji 

Am vizitat inainte sa ajung la padurea de bambus din Kyoto si Kinkaku-ji (Templul Pavilionului de Aur), numit oficial Rokkuon-ji, „templul gradinii cu caprioare, un templu al budismului Zen, ce se gaseste in Kyoto. A fost construit la sfarsitul secolului al XIV -lea ca vila pentru shogun-ul Ashikaga Yoshimitsu. Acesta si-a petrecut aici ultimi ani din viata si dupa moartea sa, a lasat indicat in testamentul sau sa fie transformat intr-un templu Zen. Zen este o secta a budismului Mahayana, și una dintre cele mai cunoscute forme de budism japonez, mai ales printre occidentali. Cuvantul zen isi are originea de la chan ce inseamna intuitie sau meditatie.

La origine, ceea ce avea sa devina zen-ul japonez, a fost un curent budist indian numit Dhyāna, inițiat de celebrul calugăr Bodhidharma. In anul 520 d.Hr, Bodhidarma a calatorit in China, la Nanjing, unde a adus ceaiul si principalele idei ale acestei secte. Secta avea ca principiu fundamental ideea că se poate ajunge la iluminare prin meditatie sau printr-o experienta spirituala numita sambodhi. In acest sens, toată literatura budista era ineficientă, iar venerarea unei divinitati nu mai era necesara pentru atingerea iluminării. Budismul Zen a reprezentat pentru japonezi momentul sincronizarii unei religii foarte putin inclinate spre reliogizitate. Zen-ul se potrivea, ca doctrina, clasei războinicilor samurai aflată in ascensiune in perioada Kamakura.

Cel mai important lucru daca intentionati o calatorie in Japonia este transportul, sunt foarte scumpe calatoriile de tren si de metrou. Ca sa va dau un exemplu: o calatorie cu Shinkansenul (trenul lor de mare viteza care merge cu pana la 300km/h pe unele portiuni)  pe distanta Tokyo-Kyoto este in jur de 100 euro de persoana. Cu banii pentru o calatorie de patru persoane dus-intors, adica in jur de 800 euro am cumparat  Japan Rail Pass-uri de Shinkansen pentru 4 persoane, adica un fel de abonament la calatorii nelimitate de tren valabil 7 zile doar pentru turisti si care se comanda inainte de a pleca doar din afara Japoniei. Fara acest Pass nu va recomand sa plecati in Japonia decat daca sunteti foarte, foarte instarit si va dau banii afara din casa! 🙂

Japonezii m-au impresionat extraordinar cu stilul lor de viata simplu, cu descaltatul lor la usa, cu portiile lor mici de mancare dar de foarte buna calitate, cu siluetele lor zvelte chiar si la batranete, fara burti de bere cum le spun eu (mi-era si rusine sa defilez pe-acolo cu cele cateva kilograme in plus pe care le pun de obicei in vacanta). De asemenea m-a surprins total gustul de ceai verde pe care il beau ei si care se aseamana cu spanacul, mi-a fost aproape imposibil sa ma obisnuiesc cu el intr-o saptamana cat am stat acolo. In schimb inghetata de ceai verde a fost WoW! Merita sa o gustati… dar doar o data cred ca e suficient 🙂 ! Categoric, gusturile lor sunt diferite total de ale noastre, iar politetea lor te surprinde la fiecare pas! Cand saluta, fac o plecaciune adanca si iti zambesc … oricum stim ca sunt educati de mici ca pe fata lor sa nu poti niciodata citi sentimentele adevarate! 

Ah, v-am povestit despre toalete? Am uitat! Stiu, e jenant sa vorbesti despre asa ceva dar sunt impresionante. Pe langa multele butoane, colacul care se poate incalzi au o gramada de functii … banuiam cam ce insemna fiecare dupa micul desen din dreptul lor dar e periculos sa te incumeti! Fiica-mea a ramas blocata in toaleta din aeroport, m-am dus dupa ea si i-am explicat de dupa usa pe ce trebuie sa apese cand am vazut ca nu mai vine! 🙂

 

Revin curand si cu un articol despre Tokyo si alte aventuri de care m-am bucurat teribil pe meleagurile japoneze!

lamonza.ro/